miercuri, iunie 29

Despre prejudecăţi, emoţii şi FRUMOS.



Ieri am fost la lansarea acestei cărţi, la biblioteca V.A.Urechia, în prezenţa autorului. Mi-a luat mai bine de două zile să mă hotărăsc totuşi să mă duc, pentru că da, sunt un om plin de prejudecăţi şi idei preconcepute, mai ales atunci când vine vorba despre anumite personalităţi pe care nu le pot percepe decât prin intermediul massmediei. Ca să fiu în totalitate sinceră, părerea mea despre Florin Piersic Jr. nu era una tocmai bună, chiar dacă l-am văzut şi la "Dansez pentru tine" şi i-am apreciat efortul de a ajuta o tânără fată cu reale probleme, chiar dacă am ştiut întotdeauna că este un om foarte deştept şi un actor care e şi regizor şi scenarist. Cum spuneam, nu aveam o părere tocmai bună, pentru că mereu l-am perceput pe acest om ca pe un îngâmfat, o persoană care se consideră net superioară tuturor celor din jurul său, iar acestă atitudine mie personal îmi displace total. Aşadar, aflasem că Florin Piersic Junior a scris un roman şi că îl lansează şi în Galaţi. M-am dus ieri acolo, cu un suflet îndoielnic, aşteptând să văd scriitorul blazat vorbindu-ne despre creaţia sa pe care nu multă lume va fi capabilă să o înţeleagă, să ne trateze cu acel aer mai mult decât mândru, să pălăvrăgească ore în şir pe lângă subiectul propriu-zis...
De când am ajuns, m-am aşezat împreună cu câţiva colegi cenaclişti (de aici) şi am aşteptat plictisită şi lipsită de orice urmă de entuziasm venirea marii "vedete".
Se pare că, încă o dată, viaţa mi-a arătat că pot găsi frumosul acolo unde mă aştept mai puţin. Simt nevoia acută să vă împărtăşesc părerea mea sinceră, schimbată radical ieri. Florin Piersic Jr. ESTE UN OM EXTRAORDINAR. Este, într-adevăr, pe cât de inteligent mi-l imaginam, dar nici pe departe plin de el sau cu o atitudine superioară. Este un om care zâmbeşte cu sufletul, un om care a avut răbdarea de a vorbi cu fiecare persoană care i-a cerut un autograf, un om care ne-a vorbit deschis, detaşat, chiar prieteneşte mi-aş permite să spun, un om care nu s-a lăsat constrâns de rigori, un om ale cărui acţiuni răspund doar sentimentului din el, un om care simte şi trăieşte acum... Probabil vă mai amintiţi că acum mai bine de un an, vă povesteam, într-un mod mai copilăresc, despre viziunea mea asupra oamenilor cu adevărat frumoşi (aici). De asemenea, ştiţi că nu sunt genul de om care face complimente, dar sunt genul de om care iubeşte oamenii frumoşi şi cu siguranţă Florin este un om frumos. Pentru emoţia pe care mi-a sădit-o atent în suflet, pentru felul în care am zâmbit nu numai cu inima, ci şi cu ochii şi pentru gândurile calde pe care mi le-a transmis prin simpla prezenţă, fără ca măcar să îşi dea seama, m-a făcut să îmi schimb părerea despre el la 180 de grade. De asemenea, îi mulţumesc pentru rândurile pe care mi le-a scris şi îl adaug, cu toată dragostea de care sunt capabilă, în cartea inimii mele, acolo unde sunt toţi oamenii frumoşi pe care am avut şansa să îi întâlnesc în drumul scurt al vieţii mele şi care mi-au lăsat un zâmbet, o amintire, o fotografie sau mai mult, o adevărată lecţie...






luni, iunie 27

Atunci când visul ţi se schimbă...

"Într-o lume făr' de speranţă, mă număr printre cei puţini care încă mai caută o lumină pentru o cale demult pierdută..."




"- Îmi place să mă visez rege, dictator, actor mare. E pentru mine o fericire fără seamăn...
- Dar nu încerci niciodată să ajungi ceea ce visezi?
- Nu ştiu dacă atunci mi-ar mai plăcea..."


p.s.: Am ajuns la struguri. Şi sunt acri.

vineri, iunie 24

Strange days

Se pare că a trecut ceva timp. Un timp cald şi amar, de o vară cum n-a mai fost, cu zile ce te doboară şi cu planuri ce se chinuie să se concretizeze.
Dar, cum am foarte multe de recuperat şi de împărtăşit cu "jurnalul" virtual, din ultima vreme, din ultimele luni, voi începe să postez fotografiile demult promise.

Aşadar, GalMUN 2011:







miercuri, iunie 15

Te-aş fi iubit cum n-ai mai fost...



E ciudat cum cântecul ăsta mi s-a potrivit într-un moment trecut al vieţii mele şi mi se potriveşte şi acum atât de bine, deşi împrejurările sunt cu totul şi cu totul diferite. Păcat doar că acum nu-mi voi mai primi vara promisă...

duminică, iunie 12

Atunci când plinul se goleşte...

Acum nu mai am pe cine să strâng în braţe atunci când visez urât.
Dar...

Am un gol care mă copleşeşte.
Gol în pereţi,
gol în priviri
şi goală în holul atât de gol.
Noapte goală de şoapte,
tresăriri golite de tot.
În goliciunea verii,
NOI ne-am golit de tot ce eram,
ce-am fost sau ce am fi putut să fim...


marți, iunie 7

Şi ochi şi buze şi morminte...




Am căutat mereu să nu mă frâng în îmbrăţişări. Am vrut mereu să îmi arunc cu indiferenţă sufletul celei mai flămânde şi nimicitoare iubiri... exact ca atunci când norii aruncă ploaia peste cea mai apăsătoare arşiţă. Nu am vrut niciodată să sting văpaia strălucitoare ce îmi hrănea însufleţirea fiecărui gest... În schimb, am alergat după cuvinte, mi le-am dorit aliniate, ordonate de bătăi puternice de inimă şi de pleoape care nu ştiu să se închidă.
Am crescut în mine sămânţa dureroasă a unui prunc numit simplu - DOR şi m-am încăpăţânat anotimpuri în şir să nu-l nasc, să nu mă despart de el pentru a-l dărui imensei lumi de cristal.
Acum s-a rătăcit printre pereţii scorojiţi ai clădirilor... şi asfalt. Uneori, îl mai simt cum mişcă în mine... însă e doar urma amintirii mele şi dorinţa-mi oarbă.
Acum alerg legată la ochi şi îmi pare că văd lumea. De fapt, doar lumina-mi mai e adevăr. Cât despre suflet... Ştiu că a fost o vreme când l-am simţit, pulsând la unison cu zâmbetul meu... Demult, parcă în alte timpuri, vibra sub cer de soare şi se scălda nesătul în infinita mare...
Acum îmi place să-mi aduc aminte că l-am îngropat departe, într-un câmp... să-i crească rădăcini noi... Noi... între mine şi tine.