Acum nu mai am pe cine să strâng în braţe atunci când visez urât.
Dar...
Am un gol care mă copleşeşte.
Gol în pereţi,
gol în priviri
şi goală în holul atât de gol.
Noapte goală de şoapte,
tresăriri golite de tot.
În goliciunea verii,
NOI ne-am golit de tot ce eram,
ce-am fost sau ce am fi putut să fim...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu