Pentru că uneori ni se deschid uşi de a căror existenţă nu ştiam, iar în faţă orizontul infinit se transformă între genele noastre în locuri uimitoare... Nu noi, doar uimitoare, căci acum le privim prin două perechi de ochi. La lumina felinarelor, parfumul de toamnă pictează magia prezentului pe obrazul tău stâng, iar timpul zboară şi mie nici nu-mi pasă... Adevărul e că nu timpul trece, ci noi zburăm cu aripi de soare prin timp şi ne oprim acolo unde frumosul întâlneşte binele, cam acolo unde te-am întâlnit eu pe tine...
Lume, cât te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu