După experienţa Piteşti... care a însemnat un poem de trei zile printre prieteni cu zâmbete blânde, gânduri măreţe, idei atât de frumoase şi discuţii de care am rămas îndrăgostită... După ce minunea acelor oameni mi-a dat voie să mă oglindesc în vorbele lor şi m-a lăsat să mă mai descopăr puţin, încă mai port în braţe farmecul acelor zile când lumea începea şi se termina între versurile unei poezele. Sunt atât de frumoase reuniunile acestea, căci pleci de acolo cu bagaje imense de şoapte colorate-n mii de poveşti cu, despre şi pentru o lume întreagă.
Cu lumina acelui weekend curgând liniştit acum prin mine, mă îndrept din nou spre marea mea dragă, să-i povestesc şi ei minunile pe care le trăiesc adesea. Mă duc la folkul care-mi completează sufletul şi îmi alină zbuciumul întrebărilor şi a tuturor lucrurilor pe care le simt încă departe...
De joi după-amiază, voi trăi doar cu vânt, nisip şi cei 18 ani ai mei... Că tare-i simplu şi frumos să iubeşti viaţa asta "ori mai bună, ori mai rea, şi-apoi, ce'o mai fi, 'om mai vedea...".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu