Ritmuri departe de casa lui Voltaire

Pe fiecare mal de anotimp răsfăţat
ai încercat să mă înveţi
după câţi paşi de tango
pot visa ţărmurile Franţei
În neastâmpărul asfinţitului
îţi mânjisem obrajii
cu dulceaţă de nuci
şi râdeam pofticios
pe când tu abia mai răbdai
oftând şoptit
Ştiai prea bine că nu vom cuceri nicicând Parisul
totuşi
simţeam că sunt doar ale noastre jucăriile muzicale
şi sărutările de dimineaţă
cu un uşor iz de toamnă franţuzească... 
şi n-am avea nevoie să le fotografiem
pe vreo străduţă pariziană...