joi, noiembrie 1

Noiembrie amorezat de noutate

Respir. Respira. Respiratie.
Un exercitiu de inspiratie. Incepe sfarsitul de toamna.
1 noiembrie. E joi, zi frumoasa si-un sentiment reconfortant de inceput. De fapt, inceputul acesta e numai o continuare, dar... e bine sa reiei totul cu alt aer in plamani.

Aerul acela rece si curat de iarna, cu nopti senine si friguroase in care cei patru pereti ai camerei devin de catifea si nu doar incalzesc si apara, ci stau drept sprijin pentru orice idee mareata, pentru sentimente vulnerabile si-un soi de inspiratie nepotolita. Vine iarna si-mi vor ingheta starile de fapt, se va cicatriza pe peretele din nord toata nerabdarea adunata din ultimii ani si uite-asa imi imaginez ca o sa zboare si lunile astea grele ca un vant neprielnic.

Revenind la prima zi din ultima luna de toamna, la un inceput de joc si joaca printre frunze si alei cu autografe pestrite de toamna noiembrie dor inceput. Simt ploaia de-afara ca muzica interiorului meu ciudat, excesiv de analitic si care doreste o vacanta de ganduri. Da, cateva zile de bine, ca in noiembrie 2011, cand ma plimbam pe dealurile de la Nucsoara printr-o ceata linistita, si-aveam impresia ca lumea toata e a mea, ca niciodata linistea nu m-a iubit mai mult decat atunci. Acum am doar Galatiul meu drag, cu toate locurile copilariei si adolescentei, cu bancile si drumurile amintirilor mai vechi ori mai noi. Cand pasii ma readuc fata in fata cu momente cunoscute din trecut, intamplari imprastiate pe stradutele astea arhicunoscute, simt cum navaleste-n mine pofta de mai mult, cu samburi de nostalgie, zambete regasite si-un strop de multumire ca desi au trecut ani, desi m-am schimbat, am crescut, am ganduri mai blande, idei mai indraznete si stiu mai multe decat atunci, momente cand nu conta decat magia clipei. Magia zilei de azi se cladeste acum, in clipa asta care fuge ca o pisica speriata de farurile masinii.

M-avant cu vuiet de jocuri interesante de vieti naucite de lumini tipatoare si sunete curajoase, catre un noiembrie agitat - ca mine. Un noiembrie care se-anunta cu mult teatru, putin din tot ce-mi umple inima de veselie si necunoscut. Strainul care ma viziteaza-n toate momentele ... tocmai ca ele sa devine memorabile. Si timp, ca sa fie posibila si viata si speranta si noul inceput.



*
P.S.: Imi cer scuze pentru lipsa diacriticelor, dar utilizarea unui calculator strain presupune si riscuri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu