luni, noiembrie 12

Ţara mea şi ce-i al ei...





După ziua de astăzi mă simt cu mult mai bogată. Şi sunt.

Am văzut "După dealuri". Emoţie intensă, atmosferă grea şi apăsătoare ce mi-a dezvăluit România cutumelor în cele mai mici detalii. Dureros de adevărat. Genial realizat. Ochi ce-şi spuneau, parcă, propriile replici. Imagini ce mi s-au imprimat pe retină ca o boală fără remediu. Aplaud în neştire cu întreaga mea fiinţă...

Un interviu cu Cristian Mungiu care m-a lăsat fără cuvinte. Îl veţi asculta cât de curând la radio (www.radiogalati.ro sau 92.4 Fm), vă promit. Omul Cristi Mungiu este un monument de simplitate şi inteligenţă îmbinate în cel mai frumos mod posibil. M-a uimit, m-a frapat, m-a scăpat de idei preconcepute. Un om care, deşi a câştigat două premii la Cannes, deşi abia venise de pe drum şi nu apucase să bea măcar un pahar cu apă, s-a oprit să dea n interviuri, răbdător, deschis, prietenos, ca şi când ne ştiam de ani buni şi era tare bucuros de-această reîntâlnire. Ambiţie şi patriotism am găsit printre vorbele lui şi dorinţa aceea a oamenilor buni şi frumoşi de a face o lume mai curată din toate punctele de vedere. Un artist desăvârşit, un om cel puţin la fel de bun ca regizorul. Jos pălăria!

A urmat spectacolul omului spectacol, Tudor Gheorghe, "Nu se poate cu de toate". Un omagiu adus lui Caragiale, poemelor sale pe care mult prea puţină lume le cunoaşte şi din nou, o fotografie de versuri a României noastre şi a oamenilor de azi. Ironia şi satira au fost la loc de cinste. Cu graţia specifică, Tudor Gheorghe ne-a dat iarăşi o lecţie despre valorile culturale pe care le îngropăm sub un pământ negru de uitare. Şi e mare păcat. Un om pe care-l respect şi îl iubesc pentru cât iubeşte el ţara asta şi pentru că ne oferă posibilitatea ca, din când în când, la câte un spectacol de-al său, să luăm o pauză de la zgomotul inculturii ce ne surzeşte zi de zi, să găsim câteva repere de adevăr, naţionalism şi toată frumuseţea acestui popor. Mă simt norocoasă că am avut ocazia să schimb câteva vorbe cu maestrul, vorbe pe care, la fel, le voi împărtăşi cu voi  la radio.

Cum spuneam, mi-e sufletul plin de-atâta dragoste şi frumuseţe... De toată minunea aceasta caldă pe care o emană oameni atât de talentaţi, de dăruiţi şi de patrioţi. Mândră că sunt româncă, recunoscătoare că astfel de   inimi bat pentru România.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu