miercuri, decembrie 30

Încă scriu și încă iubesc!



Am ajuns și-n ultimele ore ale lui 2015. Moment de bilanțuri - acele lucruri care îmi plac mie teribil de tare... poate pentru că bilanțurile mele nu socotesc ceea ce n-am împlinit, ceea ce n-am reușit sau ceea ce am ratat (probabil că îmi pare că toate sunt serios compensate de fiecare dată). Sau poate că ce contează pentru mine, la final de an, sunt doar cele bune și frumoase, colorate și nebunești, firești, dezordonate, alintate și calde.

Pentru mine, 2015 a fost ca o salată de fructe. Cu de toate. Gândindu-mă totuși, zilele astea, că 31 decembrie e atât de aproape, iar 2016 și mai aproape, am realizat că în ultimele 12 luni m-am echilibrat și dezechilibrat în mod simetric. Așa încât, anul ăsta, am iubit mai puțin decât am râs, am călătorit mai mult decât am gătit, am dormit mai puțin decât am citit, am muncit mai mult decât am alergat, am visat mai puțin decât am scris, am condus mai mult decât am așteptat, am dansat mai mult decât am cântat, am strigat mai puțin decât am plâns și totuși am fost fericită în mult mai multe momente decât aș fi crezut.

Și din nou, oamenii. La finalul anului pot să recunosc plină de seninătate că a fost un an bun în special pentru că am întâlnit oameni buni. Pentru că am cunoscut suflete drăgăstoase și minți deschise, pe care le-am adăugat atentă colecției de oameni dragi, veșnic ai mei...

Poate că a fost unul dintre cei mai buni ani, după experiențe de couchsurfing și carsharing în jumătate de Europă, după un al doilea semestru de învățat în mijlocul Franței, după ce-am colindat vreo trei țări cu a mea Crină inconfundabilă, după două luni de internship la Guvern unde-am rezonat cu atâția oameni extraordinari, unde m-am emoționat și (cred eu) m-am îmbogățit considerabil cu ei și prin ei, după o toamnă agitată în același mediu pe care l-am îndrăgit într-un fel aparte și după mai bine de 6000 de km conduși în ultimele trei luni ale anului alături de oameni cu povești pe care promit să le păstrez cu grijă într-o candidă amintire, după prietenii vechi și noi, îmbinate perfect și realizate ca niște poduri trainice, deși surprinzătoare... De fapt, sunt din ce în ce mai convinsă că a fost cel mai bun an de până acum.

Și pentru toate astea și pentru tot ce sunt și pentru tot ce-am trăit și pentru cum am crescut în ultimul an, trebuie să vă mulțumesc vouă, tuturor celor ce v-ați făcut loc în viața mea, indiferent dacă a fost pentru o clipă, o zi, o călătorie, sau de va fi pentru tot restul zilelor noastre. Să vă bucure viața așa cum vă doriți voi mai aprig... Mulțumesc!

Nu-s prea multe cele pe care mi le doresc acum... poate să am aceeași energie și să fiu toată un entuziasm pentru tot ce va fi să vină. Căci simt că așa se-așterne doar începutul poveștii mele...



Un 2016 după chipul zilelor de primăvară și după asemănarea fericirii să aveți, să avem!

joi, decembrie 3

Pentru fluturi, furtuni și 22 de ani de alte minuni

La mulți ani omului parte din mine...
La mulți ani celui mai bun prieten, omului cu o cultură fantastică, omului iubitor de artă și frumos, omului creativ și omului plin de umor ce întregesc o persoană care mi-a devenit indispensabilă!
La mulți ani și naivului, copilului, leneșului și uitucului din el, căci tot părți omenești sunt și au și ele un mic rol în echilibrul interior!
La mulți ani tuturor amintirilor incredibile, tuturor momentelor geniale și tuturor discuțiilor deștepte pe care ni le-am oferit unul altuia!
La mulți ani, omule drag, parte din mine! Să fii fericit!