Barcelona, februarie 2015
Ne pregăteam de ultima după-amiază la Barcelona. Lângă Crina,
după ce cutreierasem deja o bună parte a orașului și Luis, peruanul care ne
găzduia în apartamentul lui la 5 minute de plaja Barceloneta - mergeam spre
port. Mă tot opream să fotografiez clădiri – arhitecturi iberice și mi-am dat
seama că eram în locul perfect, cu oamenii aceia doi care mă-ntregeau în clipa
aia, căci tăceau ca niște localnici determinați, imuni la născocirile de
suveniruri spaniole – așa că i-am prins cu umbrele la-ntâmplare, mișunând pe
lângă umbra mea, de copil uimit, încântat și nesătul de tot ce se mișca în
juru-mi.
Cred totuși că era memorabilă și ziua aceea, cumva – după o
noapte de carnaval la care dansasem fără discernământ, într-un sat din
apropiere și înaintea unei alte seri cu la fel de mult dans latino, plajă scăldată-n
noapte caldă și numită de noi simplu, după ideea lui Woody Allen, `Vicky
Cristina Barcelona`.
*
We were
getting ready for our last afternoon in Barcelona. Along with Crina, after we
had already walked the town and with Louis, the Peruvian who was hosting us in his
apartment – a five minute walk from Barceloneta beach, we were heading to the
harbour. I kept stopping to take pictures of buildings – Iberian arhitectures
and I realised I was in the perfect place, with those two people who made me be
whole for that moment, for they were silent like determined locals, immune to
the so-called Spanish souvenirs – so I caught their shadows randomly, lurking
next to mine, one of a startled child, happy and hungry for everything around.
I think
that day was somehow memorable though – after a night of carnival where we danced undiscerningly, in a nearby village and before another night with as much
latino dance, the beach bathed by a warm night and simply named by us, after
Woody Allen’s idea, ‘Vicky Christina Barcelona’.
More photos on: andradatudorie.com
More photos on: andradatudorie.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu